Conform pisaniei ce se afla în tinda, desupra usii de intrare, zidirea bisericii a început în anul 1888. Tot în unele însemnari de pe cartile de cult gasim ca s-a început lucrarea la anul 1889. Credem însa ca nu este nici o contradictie între cele doua date, ci ele îsi au fiecare explicatia ei. În anul 1888 s-a pus crucea care avea sa marcheze locul Sfântului Altar, asa cum este crestineste normal la începutul zidirii unei noi biserici. De aceea în piasanie gasin anul 1888 ca an al începerii zidirii. Abea în primavara anului urmator au început sapaturile pentru fundatie si zidirea în plin. Iata ce aflam dintr-o însemnare de pe mineiul lunii mai, p. 89: ''Întru aceasta zi s-a pus temelia (la - n.n.) catedrala 1889, mai 14, cine va trai sa si aduca aminte si de mine'' (40) - Marin Patrascu.
     Facând o coroborare a datelor rezultate din însemnarile de pe cartile de cult putem constata ca lucrarile de constructie au mers destul de repede. Daca la 14 mai 1889 se punea temelia la ''catedrala'' - cum spune autorul însemnarii, vedem într-o alta însemnare ca deja la 1 iulie, acelasi an, se monta fierul în zidarie. Este vorba de fierul care leaga stâlpii între ei la baza arcadelor, în loc de centura. Mai mult, zidaria are încorporata armatura metalica, dupa cum s-a descoperit în zidaria tindei, deasupra intrarii. Armatura este îngropata în zid, fara sa se vada.
     Iata ce spune cântaretul de atunci, Marin Patrscu, într-o însemnare cirilica: ''Astazi loaram pa baeatu lu matei din Craciunei da lucra feru al bisericii ce sau pus tot astazi în zid. 1889 iulie 1''.
     Înseamna ca legaturile au fost lucrate pe dimensiuni în atelier si în ziua în care au fost aduse au fost si montate în zid. Lucrul acesta arata ca era graba mare. Se grabeau sa termine de zidit si acoperit pana la venirea toamnei. Cert este ca potrivit unei alte însemnari deosebit de frumoase, la 24 septembrie se montau deja crucile pe acoperisul bisericii (42): ''Astazi anul 1889 luna aceasta septembrie ziua 24 fiind gata crucile da a sa pune pa biserica noua duminica fiind dupa liturghie au iesit preoti îmbracati în odajdii cântând troparele hramurilor si venind înaintea bisericii cei noi unde era crucile puse împodobite cu coroane de flori. Am facut o sfestanie si îndata ridicând toate crucile au ocolit biserica de trei ori cu tot oamenii si femeile ce sa adunasa cântând din ale crucii din 14 ale acestei luni împreuna tragându-sa clopotu si toaca amestecat. Iar domnu Batista maistoru peste mesteri na contenit tragând cu pusca. Si când au savârsit a trea ocolitura ne aflam cu slava pe glasu 6 de la hvalita (laude n.n.) dupa care împreunându-sa slavoslovia si miruindusa si asteptându-sa tot am ridicat eu preotu Grigorie crucea cea mai mare care poate avea greutate de la 20 oca în sus sî plecând pa schele cu ea în brate mam suit tocma pa vârfu turnului celui mare deasupra unde am asezat-o însumi cu mâinele mele unde sta si va sta în veci fiind înca tot îmbracat în odajdii si unde privea lumea cu mirare vazânduma deasupra pa crestetu turnului umblând în picioare fara nici o piedica. Aceasta sa facut az 1889 saptembrie 24 pa când eu ma aflu cu vârsta de 66 ani împliniti drept care spre suvenire am scris aici cu mana de tarâna iar cine va citi ma va pomeni. Preotu Grigore Bunescu - ctitoru bisericii
     Martori la cele scrise mai sus sîntem noi: Batista Durigo - maistru al bisericii Radomiresti, Dimitrie Matei - zidaru, Ion Dumitrescu - învatator, Marin Patrascu, G. Popescu '' (42).
Lucrul acesta îl regasim si în alte însemnari mai scurte, ceea ce ne face sa-i dam crezare si sa fim convinsi ca nu este nici o greseala în ceea ce priveste datarea. Oricât de incredibil ni s-ar parea, constatam ca zidaria si acoperisul la noua biserica s-au facu în mai putin de o jumîtate de an, de la mai pâna la septembrie.
     În ceea ce priveste caramida cu care s-a zidit, din relatarile unui batrân localnic, Marin Stanciu - zis Ciotea (n. 1889 si dec. 1992) am aflat ca oamenii au facut caramida aici în sat, pe valea Calmatuiului în punctul Dudau-les. Tot din relatarile acestui batrân am aflat ca stâlpii de sustinere a arcatelor au la baza - în fundatie - pietre de moara aduse de oameni cu carutele de la munte.

 

Fragment extras din monografia "Parohia Radomiresti - Olt, Pagini de monografie",
edit. Themis, București, 2003, Autor: Pr. Vinatoru Mihai